عَنْ عَائِشَةَ رضي الله عنها قَالَتْ:
قُلْتُ: يَا رَسُولَ اللهِ، ابْنُ جُدْعَانَ كَانَ فِي الْجَاهِلِيَّةِ يَصِلُ الرَّحِمَ، وَيُطْعِمُ الْمِسْكِينَ، فَهَلْ ذَاكَ نَافِعُهُ؟ قَالَ: «لَا يَنْفَعُهُ، إِنَّهُ لَمْ يَقُلْ يَوْمًا: رَبِّ اغْفِرْ لِي خَطِيئَتِي يَوْمَ الدِّينِ».
المزيد
'Aișa (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat:
Am spus: „O, Mesager al lui Allah, Ibn Jud‘an obișnuia să mențină legăturile de rudenie și să hrănească săracii în timpul Jahiliyei (perioada preislamică a ignoranței). Oare va beneficia el de aceasta?" El a spus: „Nu va beneficia, pentru că el nu a spus niciodată: «O, Domnul meu, iartă-mi păcatele în Ziua Judecății.»"
